OrganiCare Bath & Shower

Gama de produse OrganiCare conţine ingrediente de provenienţă naturală, ingredientele sale vegetale provenind din culturi organice certificate. Printre ingredientele acestora se numără substanţe tensioactive cu rol în procesul de spălare şi diverse extracte vegetale, cu rol în îngrijirea pielii şi a părului.

Acţiunea de spălare a substanţelor tensioactive se explică prin structura lor chimică. Astfel, ele prezintă în aceeaşi moleculă regiuni hidrofobe (care nu sunt solubile în apă) şi regiuni hidrofile (care sunt solubile în apă). Datorită acestei structuri, substanţele tensioactive pot forma entităţi numite micelii; acestea se formează atunci când substanţele tensioactive vin în contact cu particule care sunt insolubile în apă. Regiunile hidrofobe ale moleculei vor fi îndreptate spre particula insolubilă, iar regiunile hidrofile vor fi îndreptate spre solvent (apa). Entităţile sferice astfel formate fac posibilă solubilizarea particulelor care în mod obişnuit nu se pot dizolva în apă. Interiorul miceliului este hidrofob şi conţine particula insolubilă, iar exteriorul este hidrofil, prin urmare miceliul ca întreg este solubil în apă şi poate îndepărta particule care altfel ar forma un strat distinct, nemiscibil cu apa sau ar fi dispersate în apă. Săpunurile şi detergenţii acţionează în acest mod.

Un compus des întâlnit în compoziţia detergenţilor şi săpunurilor este acidul lauric; acesta este constituit dintr-un lanţ lung de atomi de carbon şi reprezintă partea hidrofobă (insolubilă în apă) a detergenţilor / săpunurilor. Pentru a obţine o moleculă cu proprietăţi tensioactive, de acidul lauric (şi nu numai) se pot lega diverşi compuşi cu caracter hidrofil; printre acestea se pot afla gruparea sulfonică (compusul rezultat este lauril sulfatul de sodiu), dar şi derivaţi ai zaharidelor, cum este glucoza sau aminoacizi cum este glutamina.

Substanţele tensioactive din compoziţia produselor OrganiCare sunt de provenienţă naturală, ajutând la îndepărtarea substanţelor nedorite în mod delicat.

Aloe barbadensis (cunoscută şi sub numele de Aloe vera) este o plantă suculentă cu o tulpină foarte scurtă, care creşte între 60 – 100 cm. Înfloreşte vara, având flori de culoare galbenă; în unele regiuni, planta este folosită şi în scop decorativ, fiind rezistentă în medii aride şi necesitând cantităţi mici de apă. Frunzele sunt groase şi cărnoase, culoarea lor variază de la verde la verde gri, unele specii prezentând şi puncte albe, putând înmagazina cantităţi semnificative de apă, fapt care ajută planta să supravieţuiască în mediile aride. Genul Aloe îşi are originea în Africa de Sud, iar Aloe vera îşi are originea în peninsula Arabia. Astazi însă, planta este cultivată în multe ţări ale lumii, atât în scop ornamental, cât şi pentru numeroasele sale utilizări în alimentaţie şi cosmetică.

Aloe vera a fost utilizată pentru îngrijirea pielii începând din antichitate, menţiuni cu privire la rolul său se găsesc în scrierile unor autori antici. Printre efectele sale benefice amintim regenerarea ţesutului, calmarea şi hidratarea pielii arse sau iritate şi încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii. De asemenea, Aloe vera a fost utilizată de băstinaşii americani şi indieni pentru a menţine sănătatea părului şi a preveni pierderea acestuia.

Olea europaea (măslinul) este un arbust găsit în majoritatea Africii, bazinul mediteranean, peninsula Arabia şi Asia de Sud. Numele plantei îşi are originea în limbile latină şi greacă, în limba latină fiind cunoscută ca „oliva” (fruct de măslin sau măslin), iar în limba greacă fiind cunoscut ca „elaia” (fruct de măslin sau măslin). Două dintre cele mai vechi forme ale cuvântului provin din limba greacă, fiind găsite în inscripţii miceniene. Este cultivat în numeroase ţări din bazinul mediteranean şi Orient, dar şi în America de Nord. Creşte până la înălţimi cuprinse între 8 – 15 m, având frunze verzi argintii şi flori albe. Fructul are dimensiuni cuprinse între 1 – 2,5 cm şi este recoltat atunci când este verde sau purpuriu. Acesta are o importanţă semnificativă pentru ţările cultivatoare, în special datorită uleiului obţinut prin prelucrarea fructului.

Măslinul este cultivat de aproximativ 5 – 6000 de ani, cele mai vechi dovezi ale cultivării sale fiind descoperite în Siria, Palestina şi Creta. În antichitate uleiul său s-a bucurat de utilizări variate, de la lămpi pentru iluminat la alimentaţie şi scopuri religioase.

Uleiul de măsline este bogat în acizi graşi nesaturaţi, provitamine, vitamina E şi antioxidanţi. Datorită acestor componente, este foarte util în regenerarea pielii şi îngrijirea părului.

Triticum vulgare (grâul) a fost domesticit pentru prima dată în Asia de Vest în preistorie şi în timpul scurs de atunci s-au dezvoltat numeroase varietăţi. Grâul a ajuns în Lumea Nouă odată cu misiunile spaniole din secolul al XVI – lea, producţia de grâu luând avânt mai târziu, odată cu colonizarea preeriei. Cultivat în special ca sursă de hrană, grâul şi-a găsit utilizări şi în cosmetică, datorită conţinutului de vitamina E din uleiul de germeni de grâu, un antioxidant important, care poate ajuta la încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii şi la îngrijirea părului. Pe lângă vitamina E, uleiul din germeni de grâu mai conţine şi cantităţi însemnate de acizi graşi, printre care se află acizii linoleic, palmitic, oleic şi linolenic.

Moringa pterygosperma (cunoscut şi sub numele de Moringa oleifera) este un arbore rezistent la secetă, originar de la poalele munţilor Himalaya din nordul Indiei; poate ajunge la înălţimi cuprinse între 10 – 12 metri. Scoarţa arborelui are o culoare alb – gri, florile sale fiind parfumate. Este cultivat la scară largă în zonele tropicale şi subtropicale, unde seminţele şi păstăile sale sunt utilizate în alimentaţie. Din seminţele plantei se poate obţine un ulei bogat în acid behenic. Uleiul rafinat este transparent şi inodor, rezistând procesului de râncezire. Moringa oleifera conţine cantităţi însemnate de vitamina A, vitamine din complexul B, vitamina E şi minerale precum zincul, seleniul şi manganul, componente care ajută la menţinerea sănătăţii părului.

Butyrospermum parkii (cunoscut şi ca Vitellaria paradoxa, arborele Shea) este originar din Africa; creşte în sălbăticie în zonele de savană uscată. Cuvântul englez „shea” provine din limba bambara din Mali, fiind însă cunoscut sub o varietate de nume în Africa centrală, dată fiind utilizarea şi răspândirea sa. Arborele produce primele fructe la vârste cuprinse între 10 şi 15 ani. Producţia maximă este atinsă la vârste cuprinse între 20 şi 30 ani, după care arborele poate produce fructe până la 200 ani.

Fructele sunt asemănătoare prunelor mari, coacerea lor durând între 4 şi 6 luni. Un arbore produce în medie 15 până la 20 kg fructe proaspete. Pulpa fructului, subţire şi bogată în nutrienţi, acoperă o sămânţă relativ mare, bogată în ulei, din care este extras untul de Shea. Acesta este folosit la prepararea alimentelor în Africa.

Untul de Shea este o grăsime care conţine cinci acizi graşi principali: palmitic, stearic, oleic, linoleic şi arahic. Dintre aceştia, ponderea cea mai mare o au acizii stearic şi oleic. Pe lângă acizii graşi, în untul de Shea s-au decelat şi compuşi fenolici. Profilul fenolic decelat este similar cu cel al ceaiului verde.

Pe lângă utilizarea sa în alimentaţie, compoziţia sa îl face deosebit de util în cosmetică, datorită efectului hidratant de durată şi spijinirea capacităţii de vindecare a pielii.

Rosmarinus officinalis (rozmarinul) este o plantă perenă ierboasă, cu frunze aciculare aromate şi flori de culoare albă, roz, violet sau albastră, originară din regiunea mediteraneană.  Numele său derivă din limba latină, „ros” însemnând rouă, iar „marinus” mare („roua mării”). Numeroşi compuşi au fost izolaţi din rozmarin, printre care se află flavonele, di- şi triterpenele, diverşi compuşi fenolici. În literatura de specialitate se găsesc referiri la potenţialul antimicrobian şi antifungic al rozmarinului. Utilizat în gastronomie datorită proprietăţilor sale aromatizante, putând chiar să prelungească într-o oarecare măsură „valabilitatea” preparatelor culinare în care este adăugat, şi-a găsit utilizări şi în cosmetică, deoarece poate calma pielea iritată şi uscată. De asemenea, poate stimula creşterea părului.

Lavanda angustifolia (lavanda) este o plantă originară din vestul regiunii mediterane, în principal din nordul Spaniei. Este un arbust care poate creşte până la înălţimi cuprinse între 1 şi 2 metri, având flori roz-violet. Numele speciei, angustifolia, provine din limba latină şi înseamnă frunză îngustă. Este cultivată ca plantă ornamentală, mulţumită florilor sale, dar şi a mirosului plăcut. Tot datorită mirosului plăcut este cultivată pe suprafeţe însemnate ca materie primă pentru parfumerie. În compoziţia produselor cosmetice, se evidenţiază ca un relaxant muscular, având potenţialul de a sprijini vindecarea rănilor.

Astfel, prin compoziţia lor, produsele din gama OrganiCare curăţă delicat părul şi pielea, mulţumită substanţelor tensioactive de origine vegetală, iar ingredientele obţinute din diverse plante recunoscute pentru efectele lor contribuie la îngrijirea acestora.

OrganiCare Bath & Shower

Gel de duş

250 ml

Ingrediente: apă, cocoamfoacetat de sodiu şi glicerină şi lauril glucozidă şi cocoil glutamat de sodiu şi lauril glucoză carboxilată sodică, extract din frunze de Aloe barbadensis, coco-glucozidă şi oleat de gliceril, extract din fruct de Olea europaea, ulei din germeni de Triticum vulgare, extract din frunze de Rosmarinus officinalis, extract din frunze de Lavandula angustifolia, parfum, dehidroacetat de sodiu, benzoat de sodiu, algină, acid citric.

Mod de utilizare: aplicaţi pe pielea umedă prin masare pe tot corpul. Clătiţi cu apă.

Doar pentru uz extern. Testat dermatologic.

Nr. înregistrare CPNP 1920639 / 27.03.2015