De ce este importanta alaptarea si ce presupune?

Alaptarea este un proces fiziologic si instinctiv, copilul stie si isi doreste sa suga din primul moment al nasterii. Dupa nasterea copilului si eliminarea placentei, corpul mamei secreta prolactina, un hormon care stimuleaza lactatia. Cu cat copilul este pus mai des la san si este alaptat cu atat glanda mamara este stimulata si secreta mai mult lapte.

Produse Calivita recomandate in imbunatirea alaptarii

Glandele mamare se dezvolta intens in timpul sarcinii sub actiunea concomitenta a estrogenilor si progesteronului. O cantitate minima de lapte incepe sa se secrete in canaliculele galactofore inca inainte de luna a 5-a de sarcina, dar secretia abundenta de lapte (lactogeneza) incepe la 1-3 zile de la nastere, fiind declansata de catre prolactina (hormonul lactogenic hipofizar - LTH). 
Colostrul - la inceput, in primele 3-6 zile dupa nastere sanul nu produce lapte ci o secretia mamara denumita colostru, un lichid galben care contine celule din centrul alveolar, putine lipide si glucide si cantitati mai mari de minerale si proteine (globuline). In colostru se gasesc anticorpi Ig.A (care asigura protectia fatului impotriva germenilor patogeni enterici), macrofage, limfocite (factori cu rol important impotriva infectiilor si care asigura imunitatea necesara noului-nascut. Cantitatea de colostrum este suficienta pentru a-i oferi o nutritie adecvata bebelusului.
Lactatia este rezultatul unei activitati hormonale complexe. Hormonii implicati in lactatie sunt urmatorii: progesteronul, estrogenii, hormonul lactogen placentar, prolactina, cortizonul si insulina care actioneaza spre a stimula si dezvolta glanda mamara
Dupa expulzarea fatului si placentei, corpul mamei produce in exces prolactina (LTH) secretata de hipofiza, cand secretia de progesteron (cu efect inhibitor) scade si creste efectul estrogenilor. Ocitocina are si ea efect stimulator asupra secretiei de prolactina. Sub influenta prolactinei, laptele este secretat de acinii glandulari (celulele epiteliului alveolar) si depozitat in canalele galactofore. Ocitocina produce contractia tesuturilor din jurul alveolelor, storcand laptele pe traseul ducturilor si eliberandu-l inafara.
Actul de sugere, prin mecanism reflex hipotalamic, elibereaza ocitocina, care expulzeaza laptele prin contractia celulelor mioepiteliale. Mentinerea secretiei lactate (lactopoieza) depinde de un nivel adecvat de LTH si hormoni tiroidieni, dar si de evacuarea regulata a glandei mamare de lapte prin muls si/sau supt. Cu cit alaptarea este mai frecventa, cu atat se secreta mai multa prolactina si secretia lactata creste.
Lapte de mama matur - este produs la 10-12 zile de la nastere; acest lapte contine 50% grasimi, 45% carbohoidrati (zaharuri) si 5% proteine; constituentii laptelui matern sunt sintetizati in celulele glandei mamare care transforma glucoza sanguina in lactoza, iar aminoacizii si proteinele plasmatice in proteine ale laptelui. Laptele matern contine o cantitate suficienta de colesterol necesara dezvoltarii sistemului nervos si pentru producerea de hormoni steroizi si acizi biliari, contine mai multi carbohidrati decat laptele de vaca, imunoglobuline, proteine (lactalbumina, lactog;lobulina, cazeina, lactoferina) si factorul bifidus care protejeaza pasiv copilul de imbolnaviri (infectii, viroze) pana la dezvoltarea propriului sistem imun de aparare (9-12 luni de la nastere).
Alaptarea - este cea mai buna solutie pentru mama care a nascut un copil sanatos dar si pentru noul nascut. Laptele matern are un continut care corespunde perfect necesitatilor nutritive ale sugarului.
In primele 4-6 luni de viata, laptele matern trebuie sa reprezinte principala sursa de hrana pentru copil. Alaptarea reduce riscul alergiilor la nou-nascut, alergii care pot sa apara prin introducerea unor proteine straine (de exemplu din laptele de vaca). Daca insa, mama nu are lapte suficient, pe langa alaptare, pot fi introduse ca supliment diferite formule de lapte praf (in orice caz laptele de vaca nu trebuie introdus inainte de varsta de 12 luni). Alimentatia copilului trebuie sa se faca la ambii sani in timpul fiecarei mese. In general timpul de hranire la san este de 20-30 de minute. Copilul trebuie hranit cat mai des, in primele saptamani chiar de 8-12 ori/24 de ore, deoarece laptele uman este digerat foarte repede. Dupa alaptare este obligatoriu ca sugarul sa eructeze (sa elimine gazele). In cazul copiilor care primesc biberoane suplimentare cu apa sau lapte artificial se produce o scadere a lactatiei.
Alimentatia mamei care alapteaza influenteaza calitatea laptelui si dezvoltarea copilului.
♣ alimentatia mamei care alapteaza trebuie sa cuprinda alimente complete (proteine, glucide, lipide), bogate in vitaminele, minerale si oligoelemente (fier, calciu, magneziu, zinc, cupru, seleniu). Alimente indicate mamei care alapteaza: carne de vaca, de pui si peste, organe de animale (rinichi, inima, ficat), galbenus de ou, produse latate (lapte, branza, iaurt), legume si fructe crude, sucuri de legume si fructe. 
♣ sa fie excluse mancarurile greu de digerat si condimentele care pot sa dea colici intestinale sugarului.
Daca alimentatia mamei care alapteaza este completa din punct de vedere al elementelor nutritive, laptele matern va corespunde necesitatilor de dezvoltare ale copilului. Exceptie fac vitamina D, fierul si compusii fluorului. De aceea este necesar ca, inca de la nastere, sa se administreze copilului un supliment zilnic de vitamina D, care are rol de absorbtie a calciului si fosforului pentru formarea sistemului osos.Concentratia de fier din laptele matern este scazuta, ceea ce impune suplimentarea alimentatiei nou-nascutului cu alimente cu un continut crescut de Fe incepand de la varsta de 4-6 luni, cand cantitatea de fier depozitata se epuizeaza..
Calivita® International dispune de produse special destinate mamei pe perioada sarcinii si apoi a lactatiei, New Life Multivitamin precum si special pentru nou-nascuti, asigurandu-le printr-o formula completa necesarul de vitamine si multiminerale, Pre Steps Daily
Suplimentele, in afara cazurilor indicate medical, trebuie evitate in primele 3 sau 4 saptamani din viata.