Stenoza lombara reprezinta o ingustare a canalului spinal ce produce o suferinta a elementelor nervoase care il traverseaza. Cauzele pot fi primare(constitutionale) sau secundare (degenerative, iatrogene, traumatice, sistemice), cea mai frecventa fiind degenerescenta asociata cu varsta.

Această problemă afectează cel mai adesea persoanele care au depăşit vârsta de 65 de ani (mai ales bărbaţi). Frecvenţa ei este în jur de 1 la 1000 în grupa de vârstă amintită. Cel mai des sunt afectate rădăcinile nervoase de la nivelul vertebrelor L5 şi L4, iar stenoza poate fi mono- sau mul-tietajată, uni- sau bilaterală.

Ce se întâmplă?

în stenoza lombară se produce de fapt un conflict între conţinător (suportul vertebral osteo-disco-ligamentar) şi conţinut (sacul dural şi ră­dăcinile nervilor care formează la nivel lombar „coada de cal").
Din canalul vertebral, rădăcinile nervoase ies la exterior de o parte şi de alta a coloanei, formând plexurile lombare care se distribuie spre mem­brele inferioare şi pelvis. Aceste făgaşe de ieşire ale rădăcinilor nervoase din canalul vertebral se numesc recesuri laterale şi sunt în fapt nişte canale ai căror pereţi sunt formaţi din elemente ale vertebrei (corp vertebral, articulaţii interapofizare, pediculi etc.). Degenera­rea acestora va îngusta spaţiul pnn care trec rădăcinile nervoase, producând compresie, care poate fi centrală, late­rală sau mixtă.

Cum se manifestă?

în 50-70% dintre cazuri, stenoza lombară se exprimă prin aşa-numita claudicaţie radiculară intermitentă. Aceasta presupune apariţia unei dureri iradiate pe traiectul nervului comprimat după statul îndelung în picioare sau la mers prelungit. Dure­rea este agravată prin extensia spate­lui şi calmată prin cifozarea coloanei lombare. Pacientul are tendinţa să se aplece şi să se sprijine de piese de mo­bilier (semnul căruciorului). Această durere poate fi însoţită de amorţeli şi furnicături (parestezie) la nivelul zonei inervate de nervul respectiv. Durerea lombară poate fi sau nu pre­zentă.
Evoluţia durerii este lungă şi pot trece ani buni până când pacientul se prezintă la consultaţie. Pe măsură ce boala se agravează, pacientul are tot mai mult tendinţa să se aplece îna­inte pentru a-şi diminua durerile, iar pentru a rămâne totuşi în echilibru, va îndoi genunchii. Această poziţie, nefiind economică pentru coloana vertebrală, va fi tot mai greu de su­portat.

în unele cazuri, alături de durerea la mers sau stat în picioare, poate apărea o senzaţie de oboseală în membrele inferioare, care poate mer­ge până la o veritabilă paralizie ce dispare după ce pacientul îşi găseşte poziţia convenabilă. Tulburările sfinc- teriene sunt rare.
în 10-30% dintre cazuri, simptome- le sunt atipice, iau forma unei mono- sau poliradiculalgii, fără să fie întâlnit sindromul postural amintit mai sus.

Diagnosticul imagistic

Diagnosticul stenozei lombare este întotdeauna o asociere între examenul clinic riguros şi examenul imagistic, care poate obiectiva semnele şi simpto- mele întâlnite clinic.
Pentru diagnosticul imagistic, se utilizează radiografia coloanei lomba­re, examenul computer tomograf (CT) şi examenul prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN). Cele mai precise date sunt obţinute prin RMN, astfel că acesta devine din ce în ce mai frecvent utilizat 
Electromiografia, studiile de condu­cere nervoasă şi potenţialele evocate lombare pot completa imagistica, oferind informaţii legate de gradul de afectare neurologică.

Produse CaliVita recomandate in tratarea naturista a stenozei lombare si clauditiei neurogene

Dat fiind că evoluţia stenozei lom­bare este lungă şi există posibilitatea ameliorărilor, într-o primă etapă, terapia sa se bazează pe combaterea durerii şi pe creşterea posibilităţilor funcţionale ale pacientului.

 - Joint Protex :1-1-1 dupa masa, 3 luni continuu sau Joint Protex Forte :1-0-1 dupa masa, 3 luni continuu, ambele refac cartilajul articular, facilitand miscarile naturale ale membrelor si combat inflamatia.

 - Immunaid :1-1-1 innainte de masa, 3 luni continuu, sustine imunitatea si sinteza de anticorpi, afectiunea fiind o boala imunologica.

 - Omega 3 :1-0-1 in timpul mesei, 3 luni continuu, reduce in mare masura sau chiar elimina durerile articulare contribuind la asigurarea libertatii de miscare necesare desfasurarii activitatilor zilnice prin efectul antiinflamator.

 - Detox Patch -aplicari locale, in principal seara, absoarbe toxinele care determina degenerescenta specifica bolii

 sau 

Arginine Plus :1-1-1 dupa masa, ajuta la formarea oaselor si a tesuturilor conjunctive in afectiuni osteoarticulare.

- Optional, se poate utiliza dispozitivul energetic de uz personal BioHarmonex, pe programele corespunzatoare de reglare energetica: Oase/ Coloana vertebrala, Sistem imunitar, Sistem Nervos, Meridian.

- Optional se va consuma apa alcalina (vezi aparatul Aquarion), deosebit de benefica in dezacidificarea corpului, hiper-aciditatea fiind una din cauzele principale ale demineralizarii osos-cartilaginoase prin faptul ca periodic sistemul osteo-articular este comandat de creier sa elibereze in sange calciu si alte substante utile pentru a alcaliniza mediul in cazul in care ph-ul intern s-a mentinut la valori scazute (acide) perioade indelungate. Prin pierederea constanta de substante nutritive, rezistenta osos-cartilaginoasa este diminuata, fiind astfel favorizata aparitia ramolismentelor in sistemul osteo-articular. Consumul de apa alcalina ajuta prin stoparea acestui mecanism la recapatarea mobilitatii articulare.

Recuperare prin fizioterapie şi exerciţii

Aplicaţii proprii fizioterapiei, pre­cum masajul muşchilor paravertebrali, curenţii antialgici de tip TENS, para- fangoterapia şi ultrasunetele pot contri­bui şi ele la ameliorarea durerilor.
Exerciţiile terapeutice (kinetoterapia) sunt însă deosebit de importante pen­tru un câştig real de ordin funcţional şi pentru încetinirea evoluţiei maladi­ei. Acestea au ca obiective:

1) creşterea mobilităţii prin stretchingul (întin­derea) muşchilor ischiogambieri (cei care produc flexia genunchilor), psoas (produc flexia coapselor) şi paraver­tebrali;

2) creşterea forţei musculare a muşchilor abdominali, recondiţionare la efort generală şi

3) ameliorare func­ţională prin exerciţii care favorizează retroversia bazinului şi gimnastică în poziţii delordozante.
De notat că exerciţiile de extensie a spatelui trebuie evitate, deoarece, prin mobilizarea posterioară a verte­brelor, canalul lombar scade în dimen­siuni şi accentuează durerea.
Exerciţiile pot fi făcute şi în bazin, fiind mai eficiente datorită diminuării greutăţii corporale, scăderii presiunii asupra vertebrelor lombare şi propri­etăţilor antialgice şi miorelaxante ale apei calde.
Mai pot fi folosite centura delordozantă, mersul pe covor rulant în pantă, mersul cu cadrul de mers cu roţi, tracţiunile vertebrale.
Studiile făcute până în prezent arată o eficienţă (ameliorări clinico- funcţionale sau lipsa agravării) a tratamentului conservator pe termen mediu şi lung între 53 şi 85% (Atlas, Johnson).

Când este indicată operaţia?

Diversele intervenţii chirurgicale vizând decompresia canalului ste- nozat (laminectomii, laminotomii, fene- strări, cu sau fără artrodeză) se practică atunci când durerea se agravează, în ciuda tratamentului conservator, sau când apar deficite motorii ireversibile.
Complicaţiile operatorii presupun o mortalitate de 0,3%, lipsa ameli­orării datorită aderenţelor durale la 13% dintre cazuri, acestea multiplicându-se cu 2 atunci când se asociază artrodeza*. 10% dintre pacienţi vor avea nevoie de reintervenţie chirurgi­cală (Turner).

Recuperare post-operatorie

După intervenţia chirurgicală, recu­perarea este esenţială şi trebuie să fie cât mai precoce şi mai activă posibil.
Se bazează în special pe creşterea forţei musculare a musculaturii lombare, dar şi pe mijloace de combatere a durerii, de asuplizare rahidiană, conştientizare posturală, punerea în situaţie prin acti­vităţi din viaţa de toate zilele.

______________
*    Intervenţie chirurgicală constând în blocarea defini­tivă a unei articulaţii cu scopul de a o face nedureroasă şi stabilă.